În aceste zile, de când a început pandemia, zeci de părinți, educatori și învățători s-au pus pe citit povești online, apar canale de youtube, apar canale cu podcasturi, sunt platforme cu zeci de linkuri spre alte platforme de învățare, o mulțime de sfaturi despre cum să îi ținem ocupați pe copiii noștri, și noi, părinții, primim de la școală, online alte zeci de link-uri spre alte zeci de platfome, canale și aplicații. Nu-și mai pune nimeni problema de drepturi de autor, nici edituri, nici cititori, nici măcar autorii. Toată lumea vrea să facă ceva pentru copii, pentru ca ei să nu rămână în urmă cu învățătura, pentru ca ei să nu se plictisească și să capete noi și noi cunoștințe și abilități în aceste zile. Să fie ocupați.
Dar oare se întreabă cineva dacă acest bombardament, acest aflux de informație nu adâncește în noi și în ei o stare de anxietate? Oare pune cineva cu adevărat copilul în față în tot acest context?
Nu știu câți veți fi de acord cu mine, însă eu cred cu adevărat că cei mici, în aceste zile învață mai mult decât ar fi făcut-o vreodată în orice alt context de învățare. Ei învață din starea pe care o avem în casă între noi, în familie, din capacitata noastră de a ne adapta la situația în care ne aflăm, din calmul sau nervozitatea cu care gestionăm întregul, din concentrarea și prezența noastră în fiecare moment, din felul în care ne văd că muncim de acasă și din cât de contectați reușim să fim cu ei în momentele libere. Învață mult mai mult și dacă nu bifăm/bifează tot ce li se oferă.
În plus, dacă avem în casă cărți, cărți pentru ei și pentru noi și reușim să facem o rutină, să ne impunem o rutină zilnică de câteva zeci de minute împreună, să facem seara o ieșire online la teatru sau la operă, să fim împreună și să traversăm împreună aceste clipe, copiii noștri vor fi invățat mai mult decât orice altă lecție pe care le-o poate oferi orice întâlnire de învățare online.
E tare important dialogul cu copiii noștri în aceste zile. Consider că este esențial să le explicăm pe înțelesul lor ceea ce se întâmplă, perioada pe care o traversăm și este esențial să fim lângă ei și să le răspundem nelămuririlor.
Eu, azi, cu Alex am făcut limba germană, apoi el a construit o închisoare din carton (fiind cu gândul la ideea că nu mai este liber să se plimbe pe unde dorește) și mi-am petrecut după amiaza discutând cu el despre ce înseamnă ACASĂ, CĂMIN și SIGURANȚĂ pornind de la trei cărți pe care le iubesc foarte tare:
Abris, scrisă și ilustrată de Emmanuelle Houdart
Home, scrisă și ilustrată de Carson Elis
A nest is noisy scrisă de Diana Hutts Aston și ilustrată de Sylvia Long (cartea a fost publicată și în limba română la editura Gama însă noi o avem doar în limba engleză
Folosind aceste cărți, am povestit cu el simplu și clar despre situația prin care trecem acum și despre ce înseamnă să fim în siguranță acasă. Vă recomand și vouă să vorbiți cu copiii voștri și să aduceți din bibliotecă orice carte care are un cuib și să le explicați ce este căldura, dragostea și siguranța.
#stamacasa #sicitim
Bianca Mereuță – Ce le citim copiilor
