Clădirea impresionantă din Parcul Central și una dintre cele mai frumoase și mai reprezentative ale Clujului își leagă numele de cel mai mare arhitect al orașului, Lajos Pákey. Inspirat de Palatul Sanssouci de la Posdam, reședința de vară a lui Frederic cel Mare, regele Prusiei, Chioșcul cum era numit inițial, trebuia să se integreze plăcut în peisaj, dar și să fie extrem de funcțional.
Reamenajarea Parcului Central între lac și aleea pricipală satisfăcea gustul pentru „loisir” al populației citadine de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Proiectul lui Pákey cuprindea o clădire impozantă, fântâna arteziană și pavilionul fanfarei. Cel mai important element al ansamblului îl constituia Chioșcul (Setátéri Kiosk). Acesta trebuia să îndeplinească cele mai noi cerințe și exigențe în domeniul alimentației publice. Îndeplinind rolul de restaurant al Parcului, Chioșcul era dotat cu bucătării, oficiu, cămară și spații pentru personal, dar mai ales cu o sală principală, vastă și două săli secundare care ocazional puteau să găzduiască și alte tipuri de activități.
Organizarea balurilor în acest loc era deosebit de atrăgătoare, volumetria sălilor, terasa imensă, dar și fântâna arteziană din față conferind locației acea eleganță impunătoare specifică unor evenimente sociale marcante. Aleea din parc destinată trăsurilor, facilita accesul comod al protipendadei la Chioșc.
Fiind utilizat și ca pavilion expozițional, interiorul găzduia diverse mostre, în timp ce piesele de mari dimensiuni erau bine puse în evidență pe platoul amplu din fața edificiului.
Documentele păstrate în Arhiva Unitariană (Lajos Pákey era descendentul unor nobili unitarieni secui și un membru marcant al comunității unitariene din Cluj) arată că s-au întocmit mai multe variante pentru acest proiect care difereau în principiu ca scară a construcției.
Ridicat în anul 1897, Chioșcul nu a fost niciodată un cazino în adevăratul sens al cuvântului, dar ruleta amplasată la un moment dat la etaj, i-a adus în limbajul comun denumirea de „cazino”.
Această incintă a adăpostit în perioada interbelică Muzeul Etnografic, dar și o școală de arte frumoase. În perioada comunistă a fost amenajat aici un pavilion al mostrelor textile și de încălțăminte. Fabrici de tricotaje, confecții, mercerie, țesături sau încălțăminte din toată țara, își expuneau produsele în „Camera de Mostre”. Reprezentanții magazinelor din județul Cluj puteau astfel alege și comanda marfa de care aveau nevoie în propriile unități comerciale.
În anii ‘70 s-a deschis Restaurantul „Casino”, unul dintre cele mai elegante localuri din Cluj, cu parter, unde se afla restaurantul propriu-zis și barul, terasă și etaj, unde se afla o sală care în general era folosită pentru nunți, banchete și alte evenimente de acest gen. Terasa era amenajată într-un mod elegant prin separeuri realizate din plante ornamentale care dădeau intimitate clienților. În sala mare era un ring de dans, pe care clienții puteau dansa în acordurile orchestrei „Casinoului”. Preparatele culinare de înaltă clasă întregeau atmosfera deosebit de plăcută a localului.
După anii ‘90, clădirea a intrat în posesia Televiziunii Publice care nu a valorificat spațiul și astfel a rămas pentru mulți ani în paragină. În anii ‘2000, în zona din spatele Cazinoului se afla chiar și o menajerie pentru ponei.
În anul 2012, Cazinoul, acum în proprietatea Primăriei a fost restaurat, primind o nouă destinație, aceea de Centru de Cultură Urbană, fiind cea mai apreciată locație pentru găzduirea evenimentelor culturale sau sociale din Cluj.
One comment
Intre anii 1959 – 1962 se organizau si expozitii agricole, fiind prezentate produsele la etaj, iar pe platou unelte agricole .