Cazarma Sf. Gheorghe - clădirea ridicată din pietrele zidului medieval

La sfârșitul secolului al XVIII-lea zidul medieval al Clujului și-a pierdut rolul de apărare. Căpitanul Ferenc Trencsini a încercuit locul aflat în partea estică a orașului, transformându-l în câmp de antrenament, nelăsând civilii să aibă acces acolo. În 1769 în urma plângerii depuse de reprezentanții urbei, orașul a recăpătat zona și astfel s-a depozitat aici fân, dar se vindea și cherestea, cărbune, iar pentru o scurtă perioadă locul s-a transformat în piață pentru păsări de curte. Denumirea de Piața Trencsin s-a păstrat până la sfârșitul secolului al XIX-lea (devenind apoi Piața Bocskai), limita nordică a acesteia fiind strada Maghiară, în timp ce latura sudică ajungea până la confluența străzilor Turzii și Titulescu (spațiu cunoscut mult timp ca „Cigánysor”).

Prima clădire importantă ridicată aici a fost Cazarma Sf. Gheorghe. Constructorii Winkler György și Anton Kagerbauer au aplicat planurile căpitanului-arhitect Lajos Goró pentru a realiza impozanta clădire în stil neoclasic care putea să adăpostească peste 500 de soldați. Zidurile și bastioanele medievale au început să fie demolate pentru că nu mai aveau un rol strategic defensiv, dar și datorită creșterii semnificative a populației care extindea tot mai mult spațiul de locuire spre suburbii. Piatra vestigiilor medievale a fost utilizată pentru diverse construcții din oraș printre care și această cazarmă care purta numele Sfântului Gheorghe. În Evul Mediu, martirul creștin Gheorghe a fost asociat cu vitejia și cu biruința (cea mai invocată legendă fiind însă cea în care sfântul ucide balaurul), astfel că alegerea lui ca protector al cazărmii a fost evidentă.

Odată cu instaurarea dominației habsburgice în Transilvania, orașele ardelene erau obligate să ofere găzduire trupelor imperiale, iar în lipsa unor spații adecvate, populația trebuia să cazeze soldații în propriile locuințe și să le asigure masa. Construirea cazărmii în Cluj a însemnat astfel o mare satisfacție pentru orășenii care nu mai erau nevoiți să adăpostească soldații acasă.