Când transformi gândurile apăsătoare în creativitate

Nu sunt chiţibuşară din fire şi nu mă ştiu prea răbdătoare, dar atunci când descoperi că ai fost înzestrat cu talente pe care nu le bănuiai, indiferent de doză, ies la iveală noi lucruri pe care trebuie să le înveţi despre tine. Doar aşa se pare că poţi ajunge la un nivel de armonie sau măcar poţi face primii paşi pe acest drum.

Îmi doream să îmi pot opri gândurile care erau prea multe, prea diferite şi copleşitoare. În astfel de situaţii se recomandă „ieşire din cotidian” şi meditaţie. Meditaţia poate avea forme diferite de manifestare. Un pescar, de exemplu, meditează pur şi simplu aşteptând să i se mişte pluta sau bambina (aşa am aflat recent).

Primul gând m-a dus spre redecorarea unei camere din casă. Mă relaxează privitul la emisiunile în care sunt renovate case vechi sau se transformă tot felul de obiecte, se înnoiesc şi parcă li se oferă o nouă şansă de a fi admirate şi de a-şi îndeplini scopul pentru care au fost create. În aceste emisiuni totul pare foarte simplu şi rapid.

Aşadar, m-am convins că am nevoie de noptiere noi şi o comodă care să adăpostească toate coşuleţele pline cu lucruri mărunte şi inutile, dar la care îţi este greu să renunţi.

Am întrebat în toate părţile de mobilă veche din lemn şi, în final, am primit două vechi corpuri care, după ce au avut nevoie de câteva modificări la tâmplărie, arătau exact aşa:

„Doamnă, astea îs numa’ bunie de pus pă foc”, m-a încurajat tâmplarul. Convinsă că mai rău de atât nu pot arăta, chiar şi după exerciţiile mele de relaxare şi meditaţie, m-am dotat cu pensule, vopsea pe bază de apă, chit, şmirghel, grund şi lac auriu şi m-am pus pe treabă.

La fel ca atunci când îţi plănuieşti un pelerinaj în care nu-ţi doreşti să fii singur, dar nici agasat de prea multă vorbărie, am ales, pentru acest plan, o prietenă. De fapt, ea m-a ales pe mine pentru că, în realitatea, cu experienţă în decoraţiuni, vopsea şi cu mult bun gust, ea avea măcar o idee despre ceea ce va urma.

Am împărţit cele 23 de ore de muncă în două săptămâni. În unele zile friguroase stăteam mai puţin, în altele lucram mai mult, după cum aveam dispoziţie. Nu am simţit foame şi nici oboseală. Câteodată îmi mai amorţeau picioarele şi spatele aşezate în poziţii anormale, dar plecam fericită, de fiecare dată, din micul atelier improvizat. Era o oboseală plăcută. Ore de muncă în care nu vorbeam nimic una cu cealaltă şi momente în care ne super bucuram de creativitatea care venea în valuri.

Şi, după ce noptierele au fost gata, am găsit un raft din lemn şi placaj, plin de lac vechi şi vopsea.

Aşa arăta noua provocare!

Viitoarea comodă avea nevoie de elemente comune cu noptierele, „să fie din acelaşi film”, spunea Adina. Şi, ne-am pus pe creat o piesă nouă.

Meditaţia noastră, aşa cum v-am mai spus, a durat peste 20 de ore. Pentru sufletul meu a fost un dar. Mi-am limpezit mintea şi am mai aruncat din desaga de gânduri, câteva care, în realitate, nu îmi foloseau.

Nu contează dacă rezultatul fizic este unul pe placul celorlalţi sau doar al tău. Nu contează dacă este frumos sau folositor ceea ce a ieşit din mâinile tale, indiferent în ce ai ales să fii creativ sau să-ţi testezi creativitatea. Contează doar dacă ai reuşit să uiţi, şi pentru două-trei ore, gândurile care te apăsau, grijile ce păreau greu de dus.