Adus în Europa în 1518, tabacul s-a răspândit repede și în Țările Române, obiceiul de a fuma fiind datat aici încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Reclamele la țigarete din perioada interbelică umpleau paginile revistelor și ziarelor, prezentând produsele din tutun ca fiind extrem de dezirabile. Dincolo de controversele care însoțesc acest viciu, povestea tabacului și a utilizării sale pe aceste meleaguri este fascinantă…
Obiceiurile de altădată
Boierii preferau tutunul turcesc, scump și considerat cel mai aromat și mai rafinat, în timp ce țăranii îl consumau pe cel produs în propria gospodărie. Sorbitul tutunului a devenit o modă și o artă, boierii fiind atât de atașați de acest obicei încât imediat după rugăciunea de dimineață porunceau să se umple pipele cu tutun. Sluga care avea menirea de a se ocupa de această muncă (curățarea, umplerea și aprinderea lulelei stăpânului și a invitaților săi) se chema ciubucciu. Leafa lui nu era mare, dar bacșisul era îndestulător și se bucura de mare apreciere printre slugile casei. Unul dintre acești ciubuccii – Iordache Boian, a ajuns chiar președinte al Judecătoriei Iași.
Luleaua lungă de peste un metru a boierului era confecționată din lemn de iasomie sau trandafir, iar pe toată lungimea era gravată cu pietre prețioase și placată cu aur sau argint. Era de bon ton ca la orice întâlnire, plimbare, eveniment public sau privat, bărbații din lumea bună să apară sorbind tutun. Femeile erau dimpotrivă prost văzute dacă îndrăzneau să „pufăie” în fața străinilor, de aceea, pentru a-și satisface curiozitatea de a fuma se retrăgeau în intimitatea propriei camere.
Ada-Kaleh – paradisul fumătorilor
Pe micuța insulă de pe Dunăre s-au produs până la cel de-al Doilea Război Mondial varietăți din tabac printre cele mai căutate din Europa. Casele Regale ale României și Marii Britanii se aprovizionau cu produse din tutun de pe această insulă, detonată în 1970 pentru construirea barajului și a hidrocentralei de la Porțile de Fier. Existau pe insulă havane care concurau cu cele cubaneze, iar țigaretele de foi aveau o aromă profundă și consistentă, așa cum rar se putea regăsi la alte produse din tabac. Deși aparținea României, locuitorii insulei erau toți turci, iar narghilelele puteau fi văzute la tot pasul pe acea palmă de pământ pe care creșteau portocali și trandafiri, iar aerul era înmiresmat cu tot felul de mirodenii.
Țigarete cu numele unor personalități politice
Așa cum există concursuri pentru brânzeturi sau vinuri, concursurile pentru țigarete delimitau marfa cea mai fină. Țigaretele Carol II câștigau în perioada interbelică premii la diverse concursuri. Este ciudat azi să vedem o personalitate politică sau un șef de stat apărând pe un pachet de țigarete, dar în perioada interbelică acest lucru era extrem de comun. Pentru Regele Românei Carol II, Marele Voievod de Alba Iulia Mihai sau Principele Nicolae exista câte o țigaretă care le purta numele. Pentru o scură perioadă s-au produs și havane Mareșal care aveau în interiorul pachetului poza și semnătura mareșalului Antonescu. Calitatea acestora era superioară, fiind în concurență cu havanele cubaneze.
- Vedete feminine pe scenele din Cluj și Transilvania în secolul al XIX-lea - 4 mart. 2021
- Casa Filstich-Kemény – „Virtutea este însoțită de invidie” - 18 feb. 2021
- Colegiul Reformat – „Bastilia” Clujului - 4 feb. 2021
