Săptămânile trecute m-au purtat prin amintiri, printre frânturi de aventuri din liceu şi din primii ani de după. Mi-am amintit de nebunia aceea, poate specifică vârstei, de care mi-e un dor teribil de fiecare dată când respir.
Atunci nu exista un dar dacă, ci doar un hai să mergem!
Şi duşi eram.
Fără griji, fără prea mulţi bani, doar cu un rucsac, câteva haine, un telefon şi muuult chef.
Nu sunt alergică la muncă, nu vă gândiţi la asta, ci pur şi simplu ȋmi place să o fac ȋn felul meu. Iar asta ȋnseamnă că, pentru a putea rămâne la maximă capacitate, trebuie să ȋnvăţ să readuc la suprafaţă acea nebunie de atunci – căci asta, mi-am dat seama, hrăneşte creativitatea din mine. Asta mă face să mă simt vie.
Am vânat zile cu soare şi cu temperaturi de 15 plus ȋn ultimele săptămâni, ca să pot porni ȋn căutarea aventurii. Nu-mi place să planific foarte mult, ci mi se pare că o călătorie cu adevărat interesantă e cea ȋn care nu ȋţi ştii ȋntotdeauna următorii paşi – aşa descoperi mai mult. Bine, nici să nu o luăm ad literam cu paşii, că deşi sunt blondă, să mă accidentez n-aş vrea totuşi.
Călătoria hrăneşte sufletul – ea ajută să descoperi locuri şi culturi noi, să cunoşti oamenii şi obiceiurile lor. Cel mai important, ȋnsă, ea te ajută să ȋţi afli propriile-ţi secrete. Să te dezbraci de mister ȋn propria-ţi conştiinţă, să ȋţi afli plusurile şi minusurile, să-ţi transformi limitele ȋn nişte puncte de vamă pentru viitorul tu.
Aventura te face mai puternic, purtându-te printre diverse situaţii şi oferindu-ţi drept cadou lecţii ce nu le vei uita niciodată. Ea te ȋnvaţă de ce e bine să spui da, şi ȋn loc de nu. Te ȋnconjoară de adrenalină şi te ȋmbie să nu te dai bătut niciodată.
Psihologic vorbind, un studiu arată că suntem mult mai satisfăcuţi după o călătorie decât atunci când ne cumpărăm lucruri noi. De ce?
Pentru că experienţele fac diferenţa. Iar asta nu poate fi cumpărat cu nimic.
Am cutreierat prin diferite locuri, uneori ȋn slujba distracţiei, alteori momită de mister şi cercetare. Am cercetat secretele unor diverse oraşe, bătând străduţele ȋn lung şi-n lat. Iar noua mea misiune este să readuc asta ȋn viaţa mea – să ȋmpletesc aceeaşi nebunie cu pasiunea şi cu jobul meu, să presar esenţa aceasta tuturor proiectelor ȋn care mă implic.
Şi asta vă doresc şi vouă, din tot sufletul! 
Ultimele postari ale lui Irina Ielciu (vezi toate)
- Clujul cu iz de octombrie - 11 oct. 2019
- Despre oameni, obiceiuri şi… un pic de psihologie - 4 oct. 2019
- O lecţie de istorie altfel: Garda Apulum - 1 oct. 2019
