Burn Fitness: Când slăbitul te ia prin surprindere

Dacă eşti şi tu printre aceia care merg la sală pentru că îşi doresc să fie în formă, însă preferă să urmeze diferite tipuri de clase cu program specific (zumba, TRX, Crossfit etc.) şi să nu folosească zona cu aparatele pentru că ştiu că nu li se potriveşte, atunci, povestea mea este mai ales pentru tine.

Îmi place să fac sport şi, dacă e să fiu sinceră cu mine, până în urma cu opt săptămâni făceam sport ca să îmi pot permite să mănânc ceea ce doresc. Da, aşteptam să şi slăbesc mai ales în perioadele în care depuneam efort mai mare, adică atunci când pe lângă mersul la diferite clase de aerobic (care sunt super benefice pentru a te menţine în formă), mai şi alergam prin parc de două ori pe săptămână.

Totul a mers cam aşa cum mi-am dorit, până la aproximativ şase luni după ce am împlinit 40 de ani. Am rămas cu două kilograme care nu mai mergeau nicium, au început să mă doară încheieturile şi partea lombară a spatelui şi excesul de … dulciuri şi pâine se punea pe mijloc, o zonă destul de lată a mijlocului.

Nu m-am împăcat cu ideea că acele trupuri „perfecte” din online sunt Photoshop-ate şi nici cu aceea că după o vârstă metabolismul se leneveşte şi…se cam pune peste tot.

Nu am schimbat sala, ci doar modul de antrenament. Am ales, aparent, cel mai inofensiv antrenor, pe Andreea Radu, şi am început să fac ceea ce mi se spunea. Am stabilit un program de trei întâlniri pe săptămână şi m-a asigurat printr-o înclinare de cap că voi da jos cam tot atâtea kilograme.

Am mai clarificat că nu mă cântăresc în primele şase săptămâni şi că mă strădui să mănânc cu mintea limpede, nu cu tot felul de pofte.

La început, în primele trei-patru săptămâni a fost cel mai greu. Îmi căutam motive să nu merg la sală, dar mă prindeau remuşcările şi tot ajungeam. Nu simţeam nicio modificare pe haine. Normal că mă cântăream în secret şi în loc să dau jos, greutatea se punea. Orele de antrenament erau diferite, dimineaţa devreme, după-amiaza şi chiar la orele amiezii, pe nemâncate. Tot nimic.

Andreea zâmbea de fiecare dată când mă lamentam că nu se vede nimic. „Hai”, zicea şi o luam de la capăt.

Am început prima oră cu măsurătorile şi, după şase săptămâni de muncă, efort, chinuială…cum preferaţi, le-am reluat. „Ai dat 5 cm la bust şi 6 la şold”, mi-a zis cu centimetrul în mână. În sfârşit zâmbeam şi eu, dar nu cu toată gura, aşa, până la canini 🙂 pentru că instrumentul de cântărit arăta puţin mai mult ca la prima cântărire oficială deşi hainele începeau să stea mai bine pe mine.

„Când vii data viitoare?” era întrebarea pe care o aşteptam ca o confirmare că se poate mai bine, mai multe minusuri. A mai durat înca două săptămâni şi am văzut noi cifre, mai mici. Acum sunt surprinsă plăcut, râd cu toţi dinţii şi merg cu drag la antrenamente. Este ca şi cum am trecut de ce era mai greu şi acum totul vine natural.

Orele de antrenament personalizate, cu antrenorul care să gândească un program astfel încât să nu mai simţi dureri decât de febră musculară, funcţionează acum aşa cum funcţiona, la mine, cu clasele specializate, până la 40 de ani.

Am dat jos vizibil şi în oglindă şi pe cântar şi nu sunt singura. Andreea mi-a arătat câteva fotografii făcute de ea clientelor care au ales-o. Pe două le-am postat aici.

Şi îţi mai spun ceva, Andreea are un echilibru interior rar întâlnit aşa că dacă o alegeţi ca „sculptor” nu vă aşteptaţi să strige sau să se încrunte când vă încearcă lenea de sport; veţi auzi doar un îndemn, „Haide”, rostit cu calm şi cu zâmbetul pe buze.

Un lucru este sigur şi testat: nu se slăbeşte sănătos fără un program de mişcare urmat cu perseverenţă şi răbdare, iar după ce ai ajuns la forma dorită, întreţinerea se poate face şi la clasele cu program special de aerobic.

Pe Andreea o găsiţi la Burn Fitness Zorilor