Bucuria Crăciunului. O definiţie.

Azi, mă bucur.

Mă bucur pentru amintirile pe care mi le-am făcut ȋn ultimele zile, pentru familia şi pentru prietenii pe care i-am avut alături ȋn zile de sărbătoare, pentru lumina şi bucuria care m-a ȋnconjurat ȋn zilele acestui Crăciun aproape trecut deja.

Pe măsură ce am crescut, entuziasmul meu legat de sărbătorile de iarnă şi-a mai pierdut din zvâc. Nu e neapărat un lucru de care să mă bucur. Şi mi-am dorit mult să ȋl recapăt. Mi-am dorit să mă ȋntorc la fluturii din stomac pe care ȋi simţeam de fiecare dată când auzeam zurgălăi, simţeam miros de cozonaci şi prăjituri sau auzeam despre o noapte de vis.

Anul acesta, am reuşit. Pentru că anul acesta am lăsat stresul deoparte, am alungat goana după cadourile perfecte şi m-am concentrat să le ofer clipe oamenilor dragi. La urma urmelor, Crăciunul ȋnseamnă unitate, căldură, familie. Ȋnseamnă să ȋmparţi momente cu cei dragi, pe care să le iei şi să le transformi prin zâmbet şi voie bună ȋn amintiri.

Iar azi, când ȋmi trec ȋn jurnal povestea ultimelor zile, ea arată cam aşa…

Ziua unu. 24 decembrie.

M-am trezit ȋn miros de scorţişoară şi sunet de clopoţei. Mi-am băut cafeaua pe acorduri de colinde, contemplând ultimul an ȋn faţa bradului. Apoi mi-am concentrat atenţia pe ultimele pregătiri ȋnainte de sosirea primilor colindători. Am pregătit mesele cu merinde, am aranjat ultimele detalii şi decoraţiuni şi m-am răsfăţat.

Am primit un zâmbet din partea tatei, un parfum şi-o ciocolată.

Ziua doi. 25 decembrie.

Drumul către bunici e liber şi rapid. Nu i-am mai văzut de mult, dar energia mea creşte pe măsură ce ne apropiem de satul ȋn care, pot spune, am crescut o mare parte din viaţa mea. Coborâm din maşină şi ne apropiem de uşă, ȋncercând să ne hotărâm ce colind să cântăm. Bunicul ne fură clipa de decizie şi ne iese ȋn ȋntâmpinare, invitându-ne degrabă la o discuţie ȋn căldura sobei.

Am primit ȋn dar amintirea unui chip blând cu unii dintre cei mai albaştri ochi pe care i-am văzut, un sfat ȋnţelept şi două ore alături de bunicul. Sunt mulţumită.

Ziua trei. 26 decembrie.

Liniştea zilelor de sărbătoare s-a mai disipat, iar lumea ȋncepe, ȋncet ȋncet, să ȋşi reia mersul normal. Ies la o cafea alături de o prietenă pe care nu am mai văzut-o de mult timp. Depănăm amintiri din liceu şi râdem copios. Da, Crăciunul ȋnseamnă şi mai mult timp liber pentru cei dragi, pe care nu apuci să ȋi vezi ȋn tumultul zilelor obişnuite. E un moment prielnic, ȋn care uiţi de agende şi de timp.

Seara mă găseşte din casă ȋn casă, la colindat cu un grup de prieteni. Poate ar trebui să dorm, dar mă forţez să supravieţuiesc şi să rămân trează, ca să prind cât mai multe momente pentru tolba mea de amintiri fericite.

Am primit ȋn dar poveşti, clipe alături de prieteni şi o ciocolată caldă. E bine.

Ziua patru. 27 decembrie.

Mă recuperez după noaptea trecută şi, ȋnsoţită de un ceai fierbinte de mentă, citesc o carte despre templieri. Pisica mea doarme la picioarele mele, oftând din când ȋn când ȋn somn. Pe la cinci mă pregătesc să merg ȋntr-o vizită la profa’ de teatru. Ştiu că iar mă aşteaptă o noapte aproape nedormită.

Am primit ȋn dar distracţie, un joc, un dans şi voie bună.

Ziua cinci. 28 decembrie.

Dimineaţa mă găseşte ȋnapoi acasă, scriindu-vă vouă aceste rânduri, ȋncercând să dau o definiţie a Crăciunului. Adevărul e că, deşi s-au scris şi se vor scrie multe poveşti despre această sărbătoare, ea este definită de persoana care o poartă. Pentru mine ȋnseamnă unitate, familie, agitaţie, clipe călduroase alături de cei dragi, ciocolată caldă şi vin fiert, cozonac şi prăjituri. Pentru tine poate ȋnsemna orice altceva – secretul este, ȋnsă, să ȋl defineşti ȋn aşa fel ȋncât să ȋi simţi magia la adevărata ei amploare.

Deci, care a fost Crăciunul tău?