Black Friday-ul românilor – e sau nu o zi “sfântă”?

Ştie cineva când e, de fapt, Black Friday?

Că eu nu mai ȋnţeleg nimic. Şi chiar trebuie să ȋmi cumpăr o baterie externă, că telefonul meu e turat la maxim şi nu mai ȋnţelege nimic săracul, la câte prize a cunoscut ȋn ultimele luni. Aşa că nu, nu vreau să o iau la 85 de lei, aştept ziua cu “cele mai multe reduceri”, ca să o iau la 84,49 de lei. Un chilipir, o diferenţă enormă.

Nu ştiu voi, dar eu observ că parcă ne e mai uşor să decartăm de Black Friday, deşi, daţi-mi voie să vă spun, diferenţe enorme de preţ eu nu văd, sau cel puţin nu le consider atât de bune ȋncât să zic da, e adevărat, ȋnţeleg acum de ce. Şi, din ce ştiu eu, magazinele pompează preţurile ante-ziua „sfântă” şi neagră de vineri, doar ca să le readucă la preţul iniţial şi să spună că e o reducere nemaivăzută – da, marketing done right, nu?

Ȋnsă, pe plaiul mioritic, e o adevărată frenezie. Suntem bombardaţi de unii de la ȋnceput de octombrie, noiembrie, de alţii ȋn mijlocul primăverii, cu această extraordinară și nemaiîntâlnită zi a cumpărăturilor. Pe oriunde ies prin oraş, prin cafenele, prin restaurante, la teatru sau ȋn parc, inevitabil cineva aduce vorba despre cumpărăturile de Black Friday.

Şi nu ȋnţeleg de ce la noi e weekend-ul ăsta. Nu ȋnţeleg de ce, că, prin definiţie, Black Friday ȋnseamnă ȋnceputul perioadei de cumpărături de Crăciun şi vine după Ziua Recunoştinţei la americani. De fapt, de acolo a şi pornit, din exact acest motiv. Deci, teoretic, ar trebui să fie weekend-ul viitor. De ce la noi e weekend-ul ăsta? Sunt confuză. De ce la noi e, noi pentru ce suntem recunoscători?

Ȋnţeleg globalizarea făcută bine. Aici nu este un astfel de caz. Ȋntotdeauna am fost pe principiul dacă iei ceva de la alţii, make it better.

N-ai cum, dom’le, noi suntem axaţi pe reduceri. E o chestie psihologică a românilor. N-ai cum altfel, după atâţia ani de comunism, e şi oarecum normal. Parcă, atunci când vezi semnul ăla cu roşu care ȋţi spune X% OFF, te dai peste cap să te ȋmprumuţi, să iei un credit, doar ca să-ţi iei acel ceva, deşi poate nu îți trebuie, cu adevărat. Citisem undeva că, statistic vorbind, la unul dintre magazinele mari şi cel care a şi adus conceptul de Black Friday ȋn ţară, majoritatea românilor ȋşi fac cumpărăturile de Black Friday ȋn rate. Uhm… ok, de ce?

De ce, la noi, este de două, trei sau patru ori pe an? De ce ȋncep să se mişte neuronii aşa de alambicat când auzim de această zi? De ce avem impresia că e mai ieftin, deşi preţurile sunt cam tot aceleaşi?

Sunt ȋntrebări la care n-am un răspuns şi la care sper să mă lămuriţi voi.

Black Friday ȋncepe azi şi se ȋncheie duminică, deci cum se zice, noi avem un Black Weekend sau un Weekend Friday. La noi s-au redus şi zilele, avem trei vineri luna asta. Ce tare!

Dacă nu apucaţi să vă luaţi acum, staţi liniştiţi că sigur se mai face unul, undeva prin primăvară, dacă bine am ȋnţeles. Deci nu e grabă, putem fi ȋn continuare, liniştiţi, ardeleni.

Pe de altă parte, să nu fiu ipocrită, eu chiar trebuie să ȋmi iau bateria externă, deci am să mă supun şi eu societăţii şi am să mi-o cumpăr ȋn această zi de vineri neagră – apropo, cât de mişto ar fi să cadă ȋntr-o vineri, 13?

Voi ce ȋntâmplări aveţi de Black Friday?

A! Uitasem, am găsit articolul ăsta super-duper interesant când făceam research-ul pentru a vă scrie azi. Merită citit, zic eu!