Ca tot creştinul, am stat de Bobotează şi am aşteptat preotul să ne binecuvânteze casa la început de nou an…e aproape Paştele şi n-a venit. De mult am aruncat apa din cană, însă am pus deoparte banii destinaţi cotizaţiei anuale…că, dacă nu-i dai la timp şi ai nevoie de preot pentru diverse servicii, Doamne fereşte de cele triste…nu ştii la ce te poţi aştepta…

A venit vremea unui parastas în familie şi am aflat, cu stupoare, că nu mai aparţinem, încă din septembrie, de parohia aflată la aproximativ 600 de m de noi, în Făget, ci că am fost incluşi într-una nouă, care încă nu există decât pe hârtie. Important este că avem un preot renumit şi foarte cunoscut în media de profil pentru că are o emisiune la radio.  

Toate bune până aici! Preotul vechi, cel din deal, a primit indicaţii precise de la comenduire să nu intre pe teritoriul noului preot, dar biserica nouă…nu-i…nici măcar o prelată pe o bucată de pământ nu există.

Cică, zic babele din zonă, noul preot ar fi primit ca donaţie o parcelă din partea unui om de afaceri renumit în Cluj, dar şi acela…nu şi-a dat măslina din casă, ci o scobitoare…acolo…aşadar, în râpa oferită cadou nu se putea ridica biserică…aşa că noul preot mai caută…locul potrivit. Eu sper că o să-l găsească …odată…curând. Adică, zic, măcar până la slujba de Crăciun.

A, şi unde mai pui că vechea parohie acuma se înnoieşte, s-au adunat bani de la enoriaşii dornici de încă o biserică nouă şi încăpătoare în marele Cluj. Şi noi (familie numeroasă) am donat acolo.

Vai, acuma îmi dau seama…când vine noul preot, care, sper că se va dezmetici până la viitoare Bobotează ce case i-au fost cedate de vechea parohie, ne va spune şi despre banii necesari bisericii, unei alte noi biserici care, logic, va fi undeva la mai puţin de 600 de m de casa noastră.

Şi că povestea bisericilor nu se va termina niciodată, indiferent în ce oraş ai locui în România, aş devia puţin…cea mai apropiată şcoală este la aproximativ 3 km de noi şi deserveşte un cartier şi jumătate, pe locurile din grădiniţele din zonă, două la număr, se duc lupte grele, dar…cine ar crede că păcatele se pot ierta dacă donezi o bucată de pământ pe care să se construiască o şcoală, o grădiniţă, o creşă, un centru de zi pentru vârstnici sau doar un loc de joacă, plin de verdeaţă, pentru copiii din zonă. 

Ramona Mihu

• Despre
• Ultimele Postari

Ramona Mihu

Ultimele postari ale lui Ramona Mihu (vezi toate)

• De ce e greu, uneori, să revii acasă? Amintiri neplăcute din copilărie - 31 dec. 2020
• Băcănia Bunătăţile lu’ Nina, o îndrăzneală foarte reuşită - 14 dec. 2020
• Poveste cu ski altfel, la Cavnic - 2 dec. 2020