COPILĂRIA însemna pufarine împărțite cu prietenii, genunchi vineți, râsete, alergat prin iarbă desculți, mâini murdare de verdele crud al nucilor, teme nefăcute cu scuza că pierduserăm caietul…
Era despre prietenie, trăire, poftă de viață, precum și despre o serie de reguli încălcate-cu cât știai că nu ai voie să faci ceva, cu atât erai mai ațâţat și pus pe șotii.
ŞCOALA era un prilej de bucurie-doar pentru întâlnirea cu colegii și jocurile din pauze.
Nimeni nu ne-a spus că noi,cei mici, vom deveni mari, asemenea lor…
Respirația îi devenea din ce în ce mai groaie, fața i se înroșea, dar privirea îi rămânea atentă, îndreptată în jos. Era într-o sală de clasă plină de elevi cu măşti.
Voia să nu piardă niciun detaliu, așa că urmărea discuția, asemenea unui om matur, care se concentrează intens. Era acolo, el cu el- el prieten, masca inamic. Știa că așa trebuie și așa este bine, și nu dădea niciun semn că nu mai poate să fie complet prezent.
Ochii exprimau curiozitate, dar chipul îi era ascuns, așa că nimeni nu putea să intuiască ce simte.
Gândurile începeau să îi devină fugare şi o stare de somnolență îl copleșea, dar, nu, nu se lăsa bătut. Era BĂIATUL CARE ȘI-A PĂSTRAT MASCA.
Unora, li se spune că este important să mergi la școală pentru că vei deveni acel CINEVA ÎN VIAȚĂ, altora li se spune că un youtuber de succes nu are nevoie de toate cunoștințele acumulate la școală, puțini merg cu drag, datorită condițiilor, programei și formalismului de care sunt sătui, mulți merg pentru că este nevoie de o diplomă pentru a-și achiziționa mașina visurilor … dar toți abundă într-un potențial infinit, de necuprins, aplatizat și înnăbușit de aburii propriei respirații.
Și, pac!
Te trezești adult.
Ești acum personajul principal al propriului tău film, nu vreo marionetă ghidată de alții.
Cine ești ? Cine te-au învățat alții să fii ?
Ai păstrat aceleași obiceiuri ale copilăriei, de a depăși linia, pentru a nu te conforma unei realități impuse sau îți colorezi clipele cu culorile înmânate de oricine ?!
Băiatul care și-a păstrat masca, este cel care știe că, în ciuda unei realități pe care alții o desenează fără urmă de creativitate, cu prea puţină iubire față de viață, convivi și țară, el, este cel ce deține rechizitele necesare pentru a da contur propriei sale vieți.
Băiatul care și-a păstrat masca, a reuşit să rămână prezent şi receptiv, ştiind că informația îi poate fi utilă cândva.
Ușile se deschid larg, iar toate măștile sunt îndepărtate cu repeziciune-orele sunt gata.
Viața, poate să înceapă!
Elevii își zâmbesc și se aud din depărtare…’bate palma, masca jos’, semn că bucuria reîntâlnirii este factorul imunizant-nimic nu poate interveni în calea bucuriei de a fi, de a interrelaționa.
Gyorgydeak Patricia©
- Comunicarea-piatra de temelie interrelaţională - 19 oct. 2020
- Bate palma, masca jos - 29 sept. 2020
- Votul tău-Vocea ta - 15 sept. 2020
