Băile Someșeni - perla balneară pierdută a Clujului

Însușirile curative ale nămolului și ale apelor medicinale de la Someșeni erau cunoscute de localnici, dar profesorul Dominic Stanca (proprietarul Spitalului de Obstetrică și Ginecologie) a început să le cerceteze proprietățile în anul 1920, pentru ca în 1927 să deschidă aici o stațiune balneo-climaterică. Aceasta atrăgea lume din zona Clujului și nu numai.

Alături de bazinele destinate balneației (se tratau afecțiuni reumatice cronice) au fost date în folosință în 1929 instalațiile prin care se efectuau proceduri de băi cu nămol. Împachetările cu nămol erau foarte căutate, acesta având efect antiinflamator, biostimulator și detoxifiant. Apa era utilizată și în curele interne pentru tratamentul afecțiunilor gastrointestinale, hepatobiliare și ale căilor respiratorii superioare.

Debitul de peste 330.000 l/zi asigura apa pentru cele trei bazine (unul pentru tratamentul adulților, un bazin pentru copii și unul destinat înotătorilor), dar erau izvoare cu acces din stradă, de unde oamenii puteau să ia apa pentru a o consuma în diverse cure.

Existau în perioada comunistă două zone îngrădite cu paravane din scândură, numite „solarii”, una pentru femei, cealaltă pentru bărbați unde se putea practica nudismul (helioterapie).

La restaurantul băilor se servea un meniu de tip braserie, cu mici, grătare, chiftele, garnituri și salate, astfel ca lumea care mergea nu doar la tratament, ci și la agrement să se bucure de mese calde pe durata șederii.

După naționalizarea din 1948, doctorului Stanca i s-a permis pentru o scurtă perioadă accesul liber la băi, apoi a fost obligat să cumpere bilet pentru a merge pe fosta sa proprietate. Dacă în 1949 de administrarea băilor se ocupa Sfatul Popular Someșeni, din 1955 au fost trecute în administrarea Sfatului Popular Orășenesc Cluj. Proprietățile curative deosebite ale apei și nămolului de la Someșeni au fost repede uitate după 1990, când stațiunea a căzut în paragină, iar imaginea băilor a rămas vie doar în memoria clujenilor.