Astăzi pe meniu "servim" yucca în mai multe variante de preparare

Ce mănânc eu în junglă, mă întreabă mulți. Yucca. Yucca în diferite forme.

Yucca este alimentul de bază în multe comunități din junglă. Este cunoscută şi sub numele de cassava sau manioc. Este un tubercul bogat în carbohidrați şi, cum planta nu este una pretențioasă, creşte şi în pădurile tropicale umede şi în zonele în care lunile ploioase alternează cu luni fără ploaie. În incursiunile din jungla umedă am mâncat yucca dulce, care poate fi mâncată în forma ei “naturală” de tubercul (gătită prin fierbere sau prăjire).

În zonele mai puțin ploioase se cultivă şi yucca amară (adică otrăvitoare, conține cianide). Aceşti tuberculi trebuie prelucrați prin procedee lungi şi obositoare din care rezultă o faină comestibilă.

Vizitând multe comunități indigene, am fost servită cu yucca în diferite forme. Cea mai simplă yucca, fiartă, are consistența unui cartof fiert, cu un gust oarecum mai bun, puțin dulceag. Nu degeaba este un aliment aşa de popular, tuberculul este hrănitor, conține proteine, grăsimi, carbohidrați, fier, vitaminele B și C, asigurând o nutriție bună.

În multe comunități yucca este consumată sub formă de chihca, o băutură groasă, puțin acrişoară, ca un fel de iaurt tăiat.

Există două şcoli culinare principale în pregătirea acestei băuturi.

Quichua

Tuberculii de fierb şi se fac piure într-o covată mare. Se amestecă rădăcini dulci, care vor iniția mai rapid fermentarea. Indigenii lasă pasta la fermentat una sau două zile, după care o amestecă cu apă. Lichidul rezultat este chicha. Dacă pasta fermentează mai mult, chicha devine puțin alcoolică, un fel de bere a junglei, populară la petrecerile comunităților din pădure.

Huaorani

Tuberculii de yucca se fac piure, exact ca în rețeta quichua. Unde diferă considerabil, este partea cu fermentarea. Acum vă ofer și puțină acțiune:).

Câteva femei se adună în jurul coveții cu piure. Fiecare ia în mâna un boț de piure şi îl bagă în gură. Îl mestecă bine, plimbându-l prin gură cu limba, să se îmbibe bine cu salivă, după care scuipă pasta însalivată înapoi în recipient. Mestecarea şi scuiparea durează ceva vreme şi necesită fălci puternice. Enzimele din salivă provoacă fermentarea. De aici, rețeta de chicha urmează exact paşii rețetei quicha.

Și… Da, am băut şi chicha-quicha şi chicha-huaorani. Încă mă simt bine:).

Poveştile Luminiței Cuna le găsiți AICI.

Despre
Ultimele Postari

Luminita Cuna

O clujeancă stabilită la New York, pasionată de călătorii în locuri cât de cât exotice,“uşor alergică” la rutină si la prea multă muncă de birou. Are experienţă în dezvoltare durabilă şi mediu, este formată ca manager de proiect la Citigroup şi la ONU, plus câţiva ani de activităţi interesante în ONG-uri.

Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.

Ultimele postari ale lui Luminita Cuna (vezi toate)