„Ai ureche muzicală, aşa-i?”, m-a întrebat în timp ce îmi analiza atent conturul.
„Ştiu şi îmi place să citesc feţele. Am învăţat taina asta. Poţi descoperi foarte multe despre un om”, a adăugat imediat şi, cu veselie pe faţă, a început să îmi arate lucrările.
Cu toate că vizita mea nu era cea a unui cumpărător de artă, ci a unui reporter care încerca să afle povestea din spatele culorilor, Andreia m-a primit cu voie bună în lumea ei.
„Aici sunt copiii mei, toţi trei, în aceste lucrări, care sunt pentru sufletul meu. Mă ataşez de lucrările mele, şi picturile şi fotografiile pe care le fac de ani de zile, la evenimente importante din viaţa oamenilor şi, în general, ultimele lucrări îmi sunt cele mai dragi.”
A început să picteze autodidact, în 2004, la un eveniment cu artişti. Mama ei este tot artist şi, cu siguranţă, pasiunea pentru culoare şi frumos vin şi de acolo, din casa părintească. „Am învăţat de la ea determinarea, consecvenţa şi sensibilitatea, chiar dacă în lucrările mele găseşti mai puţină spiritualitate şi romantism, ci mai multă forţă şi pragmatism.”
Chipul oamenilor este pentru ea ceva ce trebuie să rămână aşa cum îl vede aparatul foto, poate şi pentru că, la început a fost fotograf (în 2003 a absolvit secţia foto a Facultăţii de Artă şi Design din Cluj) şi abia apoi artist plastic.
Aşadar, chipul, oglinda sufletului, este expus în lucrările ei folosind transferul de pe imagine, pe pânză. Este o tehnică aparte, mix media, cu ajutorul căreia Andreia Ioana Cismaşiu introduce personajele în povestea fiecărei lucrări.
„Am suferit mult”, începe Andreia, povestea ei. „Am trei copii şi sunt mamă singură. Nu mă plâng şi nu îmi pot imagina viaţa fără ei. E interesant cum învăţ despre mine cu ajutorul lor sau din lecţiile pe care le-am primit în viaţa aceasta, de când sunt ei prin preajmă.
Lucrez fantasy, experimentez şi mă surprind şi pe mine, mai ales în lucrările acestea mai noi, în care folosesc nuanţele neon. Când lucrez, meditez, ies oarecum din normal, cotidian şi dau drumul visării. În pandemie m-am dedicat maximum picturii. Acest tip de artă mă pasionează, este ceea ce mă reprezintă şi, mai ales atunci, când toţi eram nevoiţi să stăm în casă, a fost uşor pentru mine să pictez mai mult ca deobicei.”
Trăirile artistului sunt în lucrările lui. Unii spun mai multe, alţii mai puţine, iar unii amestecă stările să provoace la descifrarea culorilor şi a umbrelor. Andreia îţi spune ceea ce simte, prin toţi porii pânzei şi prin toate nuanţele aşezate acolo, la vedere. De exemplu, 2010-2019 a fost un timp al introspecţiei , cu multe trăiri în intimitate, cu nuanţe uşor triste, cu ninsoare peste suflet. Apoi, în ultimul an, 2018-2019, îşi face loc o pală de culoare, îndrăzneală, fantezie, iar în anii imediat următori, în lumea artistului Andreia Cismaşiu îşi fac loc, pe rând, libertatea, cunoaşterea, fericirea, puterea sufletului şi dragostea. Primesc viaţă următoarele trei colecţii: Alchimia simbolurilor, Geometria sălbăticiei şi Formele oraşului.
„Eram întunecată în trăiri, în anumite momente ale vieţii mele, iar asta se vede pe pânzele mele. Alteori, se observă albul şi negrul (baza fotografiei, prima mea pasiune) ca fiind dominante. Fiecare găseşte, în lucrările mele şi aspecte care îi plac şi altele care nu i se potrivesc, însă e foarte normal să fie aşa. Geometria sălbăticiei este colecţia cea mai veselă, este mai mult decorativă şi viu colorată. Mă bucur când văd oameni mulţumiţi care doresc să cumpere picturile mele. E interesant să văd cum creează bucurie lucrările mele. Le las să meargă, să plece pentru că, astfel, energia continuă să curgă şi lasă loc unei noi doze de inspiraţie.”
Mi-a plăcut mult lucrarea cu păsările colibri şi nunaţele neon, poate şi pentru că, incertitudinile ultimului an şi depărtarea de semeni m-a făcut să îmi doresc mai multă viaţă în prezent şi mai puţine planuri de viitor.
Ce urmează la Andreia după culorile neon?
Alte nuanţe puternice, alte împăcări cu sine şi cu lumea, noi viziuni, expoziţii de pictură şi Book art (are o colecţie destul de mare)…cam asta îmi spune mie flerul.
„M-a contactat un profesor universitar din Japonia. Uite, m-a pus în acest catalog, scris în japoneză. Sunt lucrari de-ale mele şi poza mea. Este o publicaţie care apare în doar 300 de exemplare care sunt imediat distribuite în rândul cadrelor didactice. Mi-a propus o colaborare pentru anul viitor şi voi accepta cu plăcere şi curiozitate.”
Ce vă spuneam…?:)
- Patricia Irimieş, campioana care visează tenis - 22 nov. 2022
- Bilete cadou la Retro Party România - 8 nov. 2022
- Picapam – joacă pentru pitici şi cafea pentru mămici - 26 oct. 2022
