Oslo are o sumedenie de muzee și obiective turistice. Cum am călătorit mai mult decât de obicei în ultima perioadă, nu mai caut doar să bifez un loc pe hartă, ci caut acel „ceva” pe care să-l asociez locului respectiv.

Bineînțeles că, mai întâi, am vizitat muzeele de artă.

Atracția principală la National Gallery o constituie sala dedicată lui Edvard Munch, unde se găsește celebra sa operă: „Strigătul”. Am reușit să o pozez, să o adaug colecției mele „highlights” înainte ca mulțimea de asiatici să năvălească. Reputația de mari fotografi îi precede.

M-au amuzat foarte tare când i-am văzut alergând spre pictură, cu tabletele în brațe, pentru a fi primii lângă ea, apoi pozându-se pe rând și imitând gestul figurii din tablou.

Figura este deschisă interpretărilor, neputând spune dacă este femeie sau bărbat, tânără sau bătrână, sau dacă este o persoană vie.

Artistul a ilustrat strigătul naturii, așa cum l-a simțit el în timp ce se plimba cu doi prieteni la apus.

Datorită îmbulzelii am descoperit o altă lucrare a acestui mare artist care m-a impresionat mai mult decât „Strigătul”.

Așadar, „Madonna” ilustrează o femeie cu ochii întredeschiși, având o postură ce sugerează momentul concepției.

Are un fel de aură în jurul său, iar halo-ul nu este unul auriu, ci roșu precum dragostea și durerea. Atât halo-ul, cât și numele picturii, fac aluzie către religie, ceea ce creează un contrast cu aspectul erotic al conținutului. Momentul în care întreaga lume s-a oprit.

În cele două ore petrecute pe vas, am descoperit insulele și peninsula din Fiordul Oslo.
Apa din acest fiord este un mix de apă sărată (apa mării) și apă proaspătă (apa râurilor), motiv pentru care în lunile de iarnă apa îngheață, iar oamenii din insulele apropiate de țărm, insulele care sunt locuite pe toată perioada anului, ajung la locul de muncă traversând bucată de gheață ce îi desparte de țărm.

Am văzut o insulă cu mici case roșii și galbene – este o insulă pe care mulți și-ar dori să aibă casa de vacanță, dar acest lucru este aproape imposibil cum construcțiile au fost interzise, moștenirea este transmisă din generație în generație, iar vânzările nu prea sunt la modă.

Alt aspect interesant este acela că proprietarii nu pot schimba culoarea casei. Toate acestea pentru a nu aglomera o zonă și pentru a nu afecta imaginea împrejurimilor.

Peisajele sunt de nedescris…puteți vedea și voi.

Instalația Vigeland din Parcul Frogner cuprinde 212 sculpturi din bronz și granit, toate realizate de același artist – Gustav Vigeland. Tema principală o constituie condiția umană, iar cea mai cunoscută sculptură este „Angry Boy”.

Akershus Castle a fost construit în secolul al XIII-lea, fiind o fortăreața foarte bine amplasată. Niciodată nu a fost cucerită, deoarece era greu de pătruns atât de pe mare, cât și de pe uscat. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial a fost folosită pe post de închisoare.

 

Opera din Oslo este o construcție impresionantă – văzută din fiord, opera pare că iese din apă. Pentru turiști, este o desfătare vizuală, dar și un loc unde se pot plimba și de unde pot vedea orașul de la înălțime.

În fața operei, pe apă, se află instalația „She lies” a Monicăi Bonvucini, o interpretare tridimensională a picturii „The Sea of Ice” a lui Caspar David Friedrich. Urmărind aspectul unui iceberg, sculptura se transformă în funcție de valuri și vânt, suprafețele transparente oferind un interesant joc de lumini.

Am ajuns și aici. Când mă gândesc la Oslo, automat îmi vin în minte Subway și oferta zilei, fast food-ul care m-a hrănit de 3 ori pe zi de-a lungul șederii mele aici.

Acum mi se pare amuzant, dar am avut un șoc în prima seară când m-am plimbat din supermarket în supermarket pentru a analiza piața și prețurile. Nu mă așteptam ca cea mai scumpă capitală europeană să fie atât de scumpă.

Dacă ajungeți aici, studiați perioada cea mai bună pentru a vizita, vremea și programați o excursie în natură. Peisajele sunt de nedescris.. și ar fi indicat sa „uitați” aparatele foto la hotel pentru a avea parte de o experiență de neuitat 🙂