Africa, un continent într-un album de fotografii

Când am aterizat prima oară la Nairobi în 2006 și am pășit pe pista aeroportului am inspirat pentru prima oară aerul Africii ecuatoriale. În anii care au urmat, am aterizat de multe ori la Nairobi. Și, mereu, amintirea primei sosiri revenea aproape nostalgic.

Prima oară m-a surprins în primul rând temperatura plăcută. Deși ne aflam doar la 1 grad latitudine sudică, la doar 150 de kilometri de Ecuator, nu simțeam căldura caracteristică acestei zone a globului. Nairobi, capitala Kenyei, este situat pe un platou montan la o altitudine de 1661 metri. Astfel, tot timpul anului temperatura este relativ constantă iar șederea aici este plăcută, fără călduri insuportabile. Așa se explică de ce coloniștii britanici au ales această locație pentru a-și stabili reședința.

Aeroportul din Nairobi este un loc special. El reprezintă poarta principală de intrare în Africa de Est. Numele aeroportului (Jomo Kenyatta) vine de la numele primului președinte al Kenyei, activist anti-colonial și exponentul dezvoltării țării ca și republică independentă. Pe lângă aeroport, numele lui apare în denumiri de școli, universități, bulevarde. La momentul când scriu acest rânduri, președintele țării este Uhuru Kenyatta, fiul lui Jomo Kenyatta cu cea de-a patra lui soție.

Prima sosire în Nairobi din 2006 a început direct fără bagaje. Am zburat din Viena, via haoticul Heathrow din Londra. Măsurile de securitate din Heathrow fuseseră recent înăsprite din cauza atentatelor teroriste de la metroul londonez din 2005. Dar gigantul aeroport englez nu era pregătit să facă față noilor măsuri draconice (prin care ți se confiscau articole de înalt risc cum ar fi laptele copilului, pasta de dinți, șamponul sau apa de băut…). Măsurile stricte de securitate de aici au cauzat probabil și pierderea bagajelor și întârzierea lor aproape o săptămână.

Mereu zborurile în Africa, inclusiv cele către și Kenya au fost cu peripeții. Într-una din expedițiile cu studenții ne-am trezit la întoarcere în Europa (via Paris) că operatorul maghiar Malev, compania care trebuia să ne ducă la Budapesta și-a declarat falimentul chiar în acea dimineață. Asta după ce pe zborul către Nairobi eram să fim debarcați din cauza că Yannis, un student veterinar grec care ne însoțea, era atât de beat încât insista la însoțitoarele de zbor să îl lase să povestească cu piloții folosind expresia “Madame, I am a licensed pilot”…

Va urma

……………

Acestea sunt primele gânduri ale autorului, Andrei Daniel Mihalca, despre cartea pe care a început să o scrie. Albumul cu fotografii de excepție este gata deja, e la tipar și așteptăm cu nerăbdare lansarea pe piață. Urmează cartea cu povești, aventuri și experiențe trăite în lumea fascinantă a Africii, carte din care ne va dezvălui puțin câte puțin și nouă, în exclusivitate, în următoarele episoade…..

Dacă vă place Africa și vă doriți albumul la un preț special (redus pentru comenzile efectuate în acest an) aveți AICI formularul de precomandă.